STETOSCOPUL

Istoricul sociolog Roy Potter scrie: “ Oferind acces la zgomotele corpului – respirația, sângele pulsând în jurul inimii – stetoscopul a schimbat abordarea bolilor interne și, prin urmare, relația medic-pacient. De acum, organismul viu nu mai era o carte închisă – patologia putea fi studiată direct pe el”.

Stetoscopul ( gr. stethos= piept; skopein- a examina) numit și fonendoscop, este un instrument acustic folosit în medicină pentru perceperea sunetelor normale sau patologice ale unor organe ( în special inima și plămânii). Manevră este numită auscultație pulmonară ( respiratorie și pleurala) sau cardiacă. Se folosește și pentru perceperea zgomotelor vasculare ( arteriale și venoase), fetale, intestinale etc.

Inventatorul stetoscopului a fost un medic francez, Rene Laennec ( 1816 ), care folosea un tub din lemn asemnator unei trâmbițe care făcea contact cu pieptul pacientului și care transmitea sunetul prin aerul acestui “ tunel” spre urechea medicului.

Stetoscopul simplu are o diafragmă receptoare de sunete ( care se aplică pe corp ) și care preia sunetele de frecvențe mai mari, conectată printr-un tub din cauciuc sau plastic la urechea medicului. Majoritatea sunt biauriculare, exceptând stetoscopul obstetrical monoauricular pentru auscultația cordului fetal. Partea opusă a membranei poate avea o formă de clopot care transmite mai bine sunetele de frecvente mai joase. Când este folosită această parte, medicul poate varia presiunea “clopotului” pe piele pentru a ”regla” frecvența vibrațiilor de la piele și a percepe mai bine sunetele bătăilor inimii.

În decursul timpului au apărut îmbunătățiri implicând amplificarea sunetelui, reducerea zgomotului de fond sau alte caracteristici care au fost optimizate prin aplicarea unor simple principii fizice.

În vremea lui Laennec, medicul își punea urechea direct pe pieptul sau pe spatele pacientului, această tehnică fiind bineînțeles incomodă , iar în cazul femeilor fiind adesea considerat un gest indecent. Mai târziu s-a folosit și un stetoscop “extra-lung” pentru a trata pacienții foarte săraci sau plini de purici, de care medicul nu voia să se apropie. În afară faptului că a inventat acest dispozitiv, doctorul Laennec a studiat în detaliu diferența dintre sunetele specifice unor boli, în special cele din pneumonie, tuberculoză, bronșită. În mod ironic, chiar Laennec însuși moare la 45 de ani de tuberculoză, diagnosticată de colegii săi, folosind stetoscopul.

În zilele noastre se folosește și stetoscopul diferențial pentru a compară sunete din diferite părți ale corpului sau mai complicatul stetoscop electronic cu un sistem de amplificare a sunetelor și selecția tonurilor de înalta sau joasă frecvența sau chiar posibilități de vizualizare, înregistrare și comparare cu secvențe de sunete normale.

Dacă ți-a plăcut împarte cu prietenii tăi :

Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp
Share on pinterest

Articole similare