Ata dentara este un manunchi de fire subtiri folosit pentru indepartarea resturilor alimentare si placii dentare dintre dinti, in zonele in care periuta de dinti nu poate sa ajunga.
Aproximativ 40% din suprafata dentara este reprezentata de spatiile dentare interproximale, zone in care, prin periajul obisnuit nu poate face o curatare eficienta a placii bacteriene dentare (o pelicula de microorganisme). Deoarece acumularea placii dentare intre dinti este cauza principala a bolilor dentare, cum ar fi gingivita, halitoza si cariile dentare, folosirea atei dentare este frecvent recomandata de către medici dentisti, cu scopul de a preveni dezvoltarea acestor conditii de risc.
Atunci cand spatiul dentar nu ne permite folosirea unei periute de dinti, fie datorita asezarii inghesuite a dintilor naturali, a unor lucrari protetice cu contacte stranse sau a unor ambrazuri gingivale care acopera in totalitate de papila dentara, pentru curatarea suprafetelor proximale se utilizeaza ata dentara.
Sunteti curiosi sa aflati cum a aparut si cine a inventat ata dentara?
Cine a inventat ata dentara?
De-a lungul anilor, antropologii au gasit mai multe dovezi legat de faptul ca oamenii din vechime au folosit diverse unelte, cum ar fi betisoarele ascutite pentru curatarea interdentala.
Potrivit celor mai multe surse, se considera ca inventia atei dentare, asa cum o stim in prezent, apartine lui Levi Spear Parmly, unui medic dentist din New Orleans care, in anul 1819, a inceput sa-si sfatuiasca pacientii sai sa utilizeze un fir de matase subtire pentru a-si curata spatiul dintre dinti. El a considerat ca aceasta este cea mai importanta parte a ingrijirii orale.
Cand a fost brevetata ata dentara?
Ideea a prins si, in anul 1882, o companie numita Compania Codman si Shurtleft, cu sediul in Randolph, Massachusetts, a inceput sa comercializeze o ata dentara din fire de matase sterile. In anul 1896, firma Johnoson & Johnson a obtinut patentul pentru ata dentara. Initial, aceasta era conceputa ca un fir unic, subtire, de matase, exact ca firul de matase folosit de chirurgi pentru suturi.
1940 – 1950 – anii inovatiei
Anii 1940 – 1950 sunt considerati a fi, in evolutia atei dentare, anii inovatiei. In perioada aniilor ‘40 matasea a fost inlocuita cu nylonul, material cu proprietati superioare care a permis si asocierea cu ceara pentru inventarea atei dentare cerate. Tot in anii ‘50, din nylon s-a creeat prima ata dentara de tip banda.
Incepand cu anul 1950, varietatea de tipuri de ata dentara s-a extins pentru a include materiale si tehnologii noi. Unul din materialele modern folosite in tehnologia atei dentare este Gore-Tex, iar cu timpul au aparut si nenumarate tipuri de ata dentara: cerata/ necerata, fir/banda, soft/hard, cu /fara arome, cu /fara substante antiseptice.
Ata dentara in ziua de astazi
Este acceptat pe scara larga ca utilizarea atei dentare are un efect favorabil asupra indepartarii placilor si prevenirii bolilor, iar American Dental Association afirma ca pana la 80% din placa dentara poate fi eliminata prin aceasta metoda.
In zilele noastre, pentru mentinerea sanatatii orale, o parte esentiala a unei obiceiuri zilnice sanatoase, o constituie periajului de doua ori pe zi, folosirea zilnica a atei dentare si folosirea regulata a apei de gura.
Cand se recomanda folosirea atei dentare?
Matthew Nejad, medic stomatolog si profesor la Ostrow School of Dentistry, din cadrul University of Southern California, ne recomanda sa ne curatam dintii cu ata dentara inainte de a ne spala pe dinti.
Folosirea atei dentare inaintea periutei de dinti ajuta la indepartarea resturilor de alimente si a placii bacteriene dentare care se acumuleaza intre dinti si sub gingii, astfel incat periajul ulterior le inlatura mai usor. Eliminarea resturilor de mancare si a placii bacteriene este un factor-cheie in prevenirea aparitiei cariilor, a bolilor gingivale si a mirosului neplacut al respiratiei.
Bibliografie:
https://oralb.com/en-us/oral-health/dental-floss-history
https://en.wikipedia.org/wiki/Dental_floss
https://www.self.com/story/floss-brush-teeth-dental-health